Faking Life

Azi dimineaţă, când mă îndreptam spre metrou, telefonul meu mi-a redat o melodie. Care m-a binedispus. La modul exceptional.

Nu e genul de muzica pe care il ascult. Chiar nu-mi dau seama cum a ajuns in micul card de memorie al telefonului. Adica, printre OCS, Timpuri Noi, Parazitii, Punk Covers, face o nota destul de discordanta. Dar nu conteaza. M-a invelit asa, o stare de beatitudine.

M-a dus la o cafea cu mult mult lapte, undeva, unde văd pădurea. Unde e iarbă. Unde cântă păsările. Unde soarele te gadilă complice pe faţă.Unde mă uit la Baby si zâmbesc. Unde nu sunt griji (oricum nu prea am eu griji, asa , în general. Doar în colonel.). Linişte… căţelul latră.Şi mai bem o gură de cafea. Şi zâmbim. Pentru că ştim.

______________________________________________________________________________________

La 8 fără ceva, mă sui în metrou. Extrem de liber (adică până şi genata mea a stat jos :D). Ascultam muzică, citeam Cotidianul. Trenul porneşte. Eram binedispus (vezi mai sus). Şi trenul se opreşte în tunel. Şi stă. Şi stă. După vreo 10 minute mă panichez. De ce pula mea nu pleacă odată? M-am ridicat, M_am plimbat, oamenii se uitau un pic ciudat la mine. O sun pe Baby, mă mai linisteşte un pic (dragoste, eşti tranchilizantul meu preferat). În sfârşit, plecăm. Înapoi înspre Crângaşi.

Qu’est-ce que les mortes de ta mère c’est passé?

La Crângaşi, revoluţie. Peronul extrem de plin. O doamnă vorbea în difuzoare:
“Datorită unor probleme tehnice în staţia Semănătoarea, trenurile nu circulă”.

Să mă cac. Pînă la urmă, mergem cu taxiul. Doar 20 de minute Crângaşi - Victoriei (pasaj) - Ştefan cel Mare - Dorobanţi (lăsat Baby la muncă) - Unirii.

Deci da. Iar la Semănătoarea. Nu sunt ăştia în stare să facă o reparaţie ca lumea?

Acest post a fost publicat in data de 4.04.2008 la ora 10:25 am si a fost repartizat in Foarte tare, Frumos. Poti urmari comentariile acestui post prin feed-ul RSS 2.0. Poti sa lasi un comentariu, sau sa trimiti un trackback de pe blogul tau.